marți, 8 decembrie 2009

Un dialog regăsit despre Labiş

– Ştii ce am vrut să te întreb? Aseară a fost o emisiune dedicată lui Labiş. S-a vorbit despre noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, când se pare că ar fi fost împins în tramvai. Şi Stela Covaci a vorbit, şi Mircea Dinescu şi sora lui Labiş. Ştii că e ipoteza ei cu asasinarea...
– Aia e o curvă notorie... soră-sa...
– Tu l-ai cunoscut pe Labiş?
– Din vedere numai. Într-un bufet era cu Andriţoiu şi noi eram gaşca noastră într-o parte. Şi o dată, pe bulevard, când intra la Universitate. Atât...
– Dar se vorbea atunci că ar fi fost lichidat de Securitate?
– Nu, nu s-a vorbit. Nu s-a vorbit şi ăsta este adevărul. I-a prins paltonul de... ştii cum erau grilajele alea la tramvaie. Din fugă, la colţ i-a prins paltonul o pulpană şi l-a târât tramvaiul. Asta a fost. Ce pericol era Labiş? Nu era niciun pericol. Urma să fie criticat, poate dat afară... dar toţi au fost criticaţi, că asta era moda.
– Şi nu s-a-ntâmplat să fie daţi afară de fapt...
– Asta ce spunea... Covaci?
– Stela povestea că s-a dus cu o fostă balerină, cu Maria... nu mai ştiu cum, care avea treizeci şi ceva de ani
– Popa mi se pare...
Nu, era din Basarabia, avea un nume ciudat... şi că n-avea bani, avea 5 lei asupra lui şi-a luat o ţuică. S-a dus la restaurant, a stat cu ei şi dup-aia au plecat spre casă. Se pare că a fost prima noapte în care au circulat tramvaiele după ora 12. Şi că ar fi fost urmărit mereu de un tip. Soră-sa zicea că i-ar fi spus în faţă odată în faţă soldatului ăluia care-l urmărea: „Ce mă tot urmăreşti, domnule?”
– Atâtea versiuni, domnule, şi ăsta... Nu, domnule, nu aveau niciun interes să-l... Păi el n-a scris împotriva partidului. Erau aşa-zişii de la „Adevărul integral”. Şi au fost repede puşi la punct.
– Cine?
– Adevărul integral, aşa se chema, cu Cosaşu, cu Mandric, cu o gaşcă de-ăştia, de utecişti, cu Iureş...
– Dar asta era o revistă sau ce era?
– Nu, ei erau la Congresul tineretului Uniunii Scriitorilor, Congresul tinerilor scriitori, mai precis, să spună adevărul integral, adică tot adevărul, să nu se umble cu fofârlica. Cam asta era, spus mai subtil, ca să nu se supere partidul. Ei, partidul s-a supărat tare pe ei. Dar n-a fost exclus nimeni, au fost numai criticaţi.
– Asta în ce an era?
– Înainte de Congresul prim al Uniunii Scriitorilor, prin ’55.
– Dinescu povestea aseară că îl căutau şi pe patul de moarte l-au anchetat, aşa zicea el, să-i spună cine l-a tradus în Ungaria, că apăruseseră nişte traduceri în Ungaria.
– Eu nu mai cred în Dinescu ce spune, cu palavrele lui, nu, nu cred. Este iarăşi o, cum să spun, un basm. Păi am auzit atunci, în zilele alea, că şi eu am debutat, am debutat aproape când era pe patul de spital. El a murit la două zile. Şi toată lumea era în fierbere. Tinerii, bătrânii se interesau. Coloana vertebrală era, mi se pare, harcea-parcea...
– Da, fractură la coloană...
– Da, exact. Şi auzeam varainte. Singura variantă de atunci până azi e chestia asta cu paltonul care s-a prins de... nu ştiu dacă ştii... tramvaiele aveau la Bucureşti între ele era un grilaj...
– Da, un fel de armonică.
– Armonică, exact. Şi cum a fugit, pulpana l-a prins şi l-a târât. Aşa ştiu de atunci. Ca şi cu Marin Preda. Cu Marin Preda ştiu exact. Şi vin cu tot soiul de ipoteze, că ruşii, pentru că a scris despre Antonescu... A fost foarte simplu cu Marin Preda.
– S-a înecat cu vomă?
– S-a înecat cu vomă, că era beat în fiecare seară. Venea aşa, pe la 12... El se ducea pe la 3 la editură şi acolo scria la opera lui sau mai citea cărţile care urmau să fie destinate tiparului. Între timp, trăgea la măsea. Avea necazuri cu nevasta, asta era povestea, că nevastă-sa îi punea la coarne, ceva de groază... „De la coada vacii am luat-o, la coada vacii o trimit”, că era agentă veterinară. Şi era cu doi copii, de-aia şi dormea acolo la...
– La Mogoşoaia.
– Da. El avea casă, tot... era bine înzestrat. Ştiu pentru că eu locuiam exact la intrare în vilă cu Virgil. Şi la noi venea şi noi eram îngroziţi. Nu, nu dormeam, dar să chefuim şi el era zgârcit... să chefuim pe banii noştri. Atunci, când a murit, eu nu mai eram acolo, eram la Moscova.